Seniorii fac parte din categoria de varsta mai predispusa la deshidratare, deoarece:
- O dată cu trecerea anilor, cantitatea de apă din organism se diminuează, iar dacă în mod normal aceasta se află în organism într-un proces de peste 50%, la bătrânețe scade considerabil din cauza pierderii masei musculare;
- Funcția renală este afectată și de aceea rezultă o pierdere mai mare de apă;
- Hormonul responsabil de reglarea apei în organism (vasopresina) nu mai este la fel de activ, iar senzația de sete scade substanțial.
Este important să se știe că deshidratarea se produce prin pierderea de apă sau scăderea aportului de lichide.
În primul caz, apa se poate pierde ca urmare a: febrei, vărsăturilor, diareei, medicamentelor diuretice, transpirațiilor excesive sau arsurilor. În cel de-al doilea caz, imobilizarea la pat, demența, refuzarea voluntară a consumării de lichide de teama urinării frecvente sau anumite medicamente pot conduce la deshidratare. În cazul seniorilor, și infecțiile căilor respiratorii, virozele sau răcelile comune pot avea același rezultat negativ.
Îngrijitoarea își poate da seama că vârstnicul este afectat de deshidratare atunci când acesta:
- Are gura uscată;
- Suferă de constipație/diaree;
- Este mereu obosit, letargic și se observă slăbiciunea musculară;
- Se plânge de crampe musculare;
- Are tulburări de mobilitate;
- Este confuz, amețește și are dureri de cap.
Deshidratarea se instalează treptat, iar dacă nu se iau măsuri la timp, poate pune viața persoanei îngrijite în pericol.
Deshidratarea severă se manifestă astfel: spasme musculare, vărsături, puls slab, vedere încețoșată, confuzie, dificultăți de respirație,convulsii, dureri abdominale/toracice și/sau pierderea conștienței. În cazul deshidratării severe este necesar tratamentul de urgență care constă în administrarea pe cale intravenoasă a sărurilor și fluidelor necesare, ele hidratând mult mai rapid.
Cazurile ușoare/moderate de deshidratare pot fi tratate și la domiciliu.
Add Comment